Obligațiune

Opțiunea emitentului dă dreptul la,

Sebastian Bodu Rezumat Prezentul articol face o prezentare generică a contractelor cu livrare amânată, forward, futures și option, a naturii lor juridice și a modului de tranzacționare. Acestea au fost utilizate intens anterior crizei din pentru a finanța diverse sectoare.

Deși în prezent rolul lor s-a redus simțitor, ele rămân un model nu doar teoretic ci și practic de utilizare a unor instrumente în care își dau întâlnire principalii actori ai pieței financiare: emitenții, intermediarii și agențiile de rating.

Aspecte generale Legea nr. Instrumentele financiare derivate fac parte, alături de alte instrumente financiare [4]din categoria mai largă a instrumentelor hibride, care mențin însă aceeași caracteristică a emisiunii instrumentului financiar pornind de la un activ sau instrument financiar-suport [5]. Pe plan internațional, operațiunile cu derivative au explodat după anulpână atunci acestea fiind destul de puțin folosite [6].

Obligațiune

Suprautilizarea instrumentelor hibride, în special în Statele Unite ale Americii [7]a dus la declanșarea crizei financiare dinodată cu prăbușirea băncii de investiții Lehman Brothers. Collateralized debt obligations CDOs sunt instrumente emise de un vehicul investițional special special purpose vehicle sau SPV ce sunt garantate cu un fond pool de active producătoare de venituri financiare precum credite ipotecare, leasinguri, obligațiuni corporatiste sau împrumuturi.

Fondul este compus din active solide, medii și nesigure junkastfel încât per total să fie acceptabile [8]. Contractele derivate sunt instrumente financiare al căror preț este strâns legat de o marfă, monedă, respectiv valoare mobiliară, acestea din urmă fiind denumite active suport, respectiv active financiare [9].

Call by Alte traduceri Această opțiune de cumpărare se înscria, de asemenea, în contextul negocierii parteneriatului strategic între Duferco și NLMK. This purchase option was granted in the context of the negotiation of the strategic partnership between Duferco and NLMK.

Activele suport sunt bunuri mărfuri sau titluri reprezentative ale mărfurilor, iar activele financiare sunt înscrisuri ce consacră drepturi bănești ale deținătorului, precum și drepturi asupra veniturilor viitoare rezultate din valorificarea unor fonduri.

Activele suport reprezintă în general mărfuri cu un grad ridicat de fungibilitate cum ar fi cereale, petrol, metale, iar activele financiare reprezintă valori mobiliare, opțiunea emitentului dă dreptul la de comerț, instrumente sintetice care au la bază rata dobânzii, instrumente având la bază o monedă sau devize convertibile. Fungibilitatea este de esența derivativelor, fiind o condiție sine qua non pentru tranzacționarea interschimbabilitatea contractelor [10].

Contractele cu livrare amânată presupun o vânzare-cumpărare de mărfuri, monede sau valori mobiliare [11]ce urmează a se executa la o dată viitoare, într-o cantitate, de o calitate și la un preț determinat chiar de la încheierea contractului [12]. Acestea pot fi văzute și că un pariu între părți [13]prin care se anticipează creșterea sau descreșterea unei valori la un anumit moment în viitor, în funcție de această creștere sau opțiuni ascunse o parte ieșind în câștig și cealaltă în pierdere [14].

Instrumentele financiare derivate se mai numesc și contracte la termen, deoarece stipulează fie o amânare de la predare amânarea executăriirespectiv de la plată, fie posibilitatea plății diferenței dintre prețul activului suport ori activului financiar de la data executării [15].

Contractele forward Contractele forward sunt acele contracte care creează pentru părți obligația de a vinde, respectiv de a cumpăra o anumită marfă la un preț convenit în momentul încheierii tranzacției și care se execută prin livrarea efectivă a mărfii, respectiv plata prețului la o anumită dată viitoare [16].

Așadar caracteristica contractelor forward este aceea că ele pot fi însoțite de predarea mărfii în schimbul prețului, la scadență.

opțiunea emitentului dă dreptul la

În cazul în care livrarea are loc imediat după încheierea contractului, acesta poartă denumirea de contract spot. Contractele spot sunt deci contractele cu executare imediată prin livrarea efectivă a mărfii și plata prețului.

  1. Вовсе нет, - ухмыльнулся Ричард.
  2. Cum să faci bani în timp ce stai acasă fără investiții
  3. optiune de cumparare - Traducere în engleză - exemple în română | Reverso Context
  4. Редкие огни, которые Николь замечала впереди, явно были размещены в поселении оккупантами.
  5. "Не надо торопиться, - посоветовала она .
  6. Cum poți câștiga bani mulți bani

Contractele spot și forward nu conțin clauze standard, ceea ce le face improprii pentru tranzacționare [17]dar negociabile. Atunci când contractul opțiunea emitentului dă dreptul la forward este fără livrare, tranzacția este una pur financiară.

Николь ярко помнила последний вечер, проведенный с ним вместе, эту жуткую вальпургиеву ночь убийств и разрушений; вечер, начинавшийся с радости и надежды - со свадьбы ее дочери Элли и доктора Роберта Тернера. "Ричард не сомневался, что нас тоже ждала смерть, - вспоминала. - Скорее всего он был прав. Но побег отвлек гнев новых властей на него, и меня на какое-то время оставили в покое".

Forward-ul este utilizat în SUA ca un contract de vânzare-cumpărare ce prevede predarea unei anumite cantități de marfă în schimbul unui anumit preț, la anumită dată în viitor. Ambele părți convin asupra elementelor principale ale contractului așa cum cred ele că este în favoarea lor. În cazul în care prețul, stabilit întotdeauna în numerar, este plătibil concomitent cu predarea mărfii, acesta se opțiune binară cu bonus de înregistrare preț spot spot price.

Contractele forward nu sunt standardizate, ceea ce le conferă flexibilitate, dar presupun și opțiunea emitentului dă dreptul la anumită greutate în găsirea partenerilor corecți, în condițiile în care există riscul neplății la termen a prețului, atunci când este defavorabil cumpărătorului.

Aceasta face ca partenerii de afaceri cu astfel de instrumente să fie aleși pe criterii de încredere, ceea ce are ca avantaj, pe lângă eliminarea sau diminuarea riscului neplății, existența unor șanse sporite ale partenerului care vede că va ieși în pierdere la scadență de a-l convinge pe cocontractantul opțiunea emitentului dă dreptul la să primească plata prețului înainte de scadență, la o valoare mai mică decât cea care se previzionează că va avea activul când contractul va fi ajuns la scadență.

Dezavantajul este acela că este destul de dificil a te limita la un cerc restrâns de parteneri [18]. Contractele futures Contractele futures sunt acele contracte care creează pentru părți obligația de a vinde sau de a cumpăra un anumit bun — denumit activ suport, respectiv activ financiar — la data scadenței și la un preț convenit în momentul tranzacției [19]. Spre deosebire de contractele forward, clauzele nu sunt negociate de părți, standardizarea fiind de esență.

Consecința standardizării este aceea că titlurile futures se tranzacționează pe o piaţă reglementată, spre deosebirea de cele forward, care nu se bucură de această posibilitate [20]. Clauzele standardizate ale unui contract futures trebuie să conțină, conform art. Standardizarea este necesară pentru ca obiectul contractelor să fie cat mai fungibil, astfel încât să poată fi  tranzacționate opțiunea emitentului dă dreptul la o piață reglementată [21].

იარაღის შეძენის მსურველებს გამოცდის ჩაბარება მოუწევთ

Prin standardizare se ajunge la existența unei multitudini de contracte identice [22]la fel ca în cazul altor piețe de exemplu, așa cum pe o piață de capital se tranzacționează valori mobiliare identice, adică având același emitent și fiind din aceeași categorie.

Conform art. Prin încheierea contractului futures, contractorii americani se obligă reciproc la prestații specifice, putându-le executa în două feluri.

Primul constă în predarea bunurilor și plata prețului. Executarea contractului în forma livrării bunurilor, în cazul în care această formă este preferată, se face și ea în forme specifice. Cum fiecare contract conține clauze uniforme privind livrarea data, locul, ambalajul etc.

Pentru a evita astfel de situații, pe lângă faptul că părțile comunica una cu cealaltă, în cazul în care vânzătorul confirma primirea banilor în contul său, acesta îi va remite cumpărătorului nu bunurile în natură, ci titlul reprezentativ asupra acestora, emis de depozitarul lor sub forma unei recipise. În continuare, cumpărătorul nu face decât să prezinte depozitarului recipisa pentru a-și ridica bunurile [24]. Executarea contractului în forma tranzacției inverse evită o serie de inconveniente care pot opțiunea emitentului dă dreptul la în cursul operațiunilor de livrare, cum ar fi, de exemplu, cereale care nu corespund exact interesului cumpărătorului sau locația depozitului.

În plus, transportul multor mărfuri creează și el o serie de inconveniente, mai ales în anumite perioade ale anului. Iar dacă un cumpărător chiar dorește bunurile respective imediat, acesta poate să le achiziționeze printr-un contract spot. O tranzacție inversă constă în revânzarea bunurilor cumpărate înainte de scadență, adică înainte de data la care cumpărătorul trebuie să le primească de la vânzător.

opțiunea emitentului dă dreptul la

În cazul în care, între cele două vânzări-cumpărări nu există nicio diferență cantitate, calitate, preț, condiții de livrare etc. Dacă însă există diferențe, acesta va suporta riscul diferențelor, adică va ieși în câștig sau în pierdere [25].

Deși au o strânsă legătură opțiunea emitentului dă dreptul la standardizarea, deoarece aceasta din urmă este condiția esențială a tranzacționării, lichiditatea contractelor presupune existența și a următoarelor condiții [26] : i un interes comercial și posibilități largi de procurare, adică o cerere constantă și ridicată, precum și o oferta pe măsură; ii piața să fie concurențială liberăfără intervenții administrative sau influente monopoliste [27] și iii bunurile reprezentând activul suport să fie conservabile adică să nu își altereze în timp calitățile și depozitabile [28].

Așadar, opțiunea reprezintă o promisiune de vânzare sau de cumpărare a unei anumite cantități de marfă, monedă sau valori mobiliare, la un anumit preț, ambele prestabilite de la data încheierii contractului [30]. Ca și contractele futures, contractele cu opțiuni sunt standardizate pentru a putea face obiect al tranzacțiilor bursiere [31].

Cele două clase majore de opțiuni sunt opțiunile de cumpărare și cele de vânzare [32]. O opțiune de vânzare dă dreptul beneficiarului ei să vândă, respectiv îl obligă pe promitent să cumpere un anumit volum de active suport sau active financiare la un preț prestabilit, într-o anumită perioadă de timp, după care opțiunea expiră [33].

O opțiune de cumpărare dă dreptul beneficiarului ei să cumpere, respectiv îl obligă de promitent să vândă un anumit volum de active suport sau active financiare la un preț prestabilit, într-o anumită perioadă de timp, după care opțiunea expira [34].

Băncii și alte instituții financiare Organizații supranaționale Tipuri de obligațiuni[ modificare modificare sursă ] Tipuri de obligațiuni în funcție de dobândă[ modificare modificare sursă ] Obligațiune cu rată fixă sau directă negarantată Certificat cu rată flotantă Obligațiune cu cupon zero Obligațiunea cu rată fixă sau directă negarantată nu are nici un fel de caracteristici speciale și raportează investitorilor o dobândă fixă de-a lungul întregii perioade până la scadență. La un termen final de scadență, când se plătește ultima tranșă de dobândă se rambursează capitalul de bază al împrumutului.

Deci, ceea ce este o posibilitate pentru titularul opțiunii, în calitate de beneficiar, de a vinde sau a cumpăra, este o obligație pentru emitent, în calitate de promitent, de a cumpăra, respectiv de a vinde. Pentru ambele tipuri de opțiuni există perechea vânzător-cumpărător: emitentul unei opțiuni de vânzare, în calitate de promitent, se obligă ca, la solicitarea beneficiarului opțiunii intervenită în termenul de valabilitate a opțiunii, să îi vândă acestuia cantitatea de marfă, monedă sau de valori mobiliare ce face obiectul opțiunii, la prețul prevăzut în opțiune; invers, emitentul unei opțiuni de cumpărare, în calitate de promitent, se obligă ca, la solicitarea beneficiarului opțiunii intervenită în termenul de valabilitate a opțiunii, să cumpere de la acesta cantitatea de marfă, monedă sau de valori mobiliare ce face obiectul opțiunii, la prețul prevăzut în opțiune.

În toate cazurile, titularul beneficiarul opțiunii are doar dreptul, opțiunea emitentului dă dreptul la și obligația de a cumpăra, respectiv de a vinde, aceasta conferind contractului de opțiune caracter unilateral. Odată exercitată opțiunea, se creează opțiunea emitentului dă dreptul la sarcina emitentului promitentului obligația de a cumpăra, respectiv de a vinde marfa ce face obiectul contractului de opțiune, în condițiile contractuale.

Înainte de scadență, contractele cu opțiuni pot fi optiuni fort este de către beneficiar [35]urmând ca la scadență, în cazul în care este profitabil pentru beneficiarul final, acesta să exercite opțiunea emitentului dă dreptul la asupra emitentului, deoarece, așa cum spuneam, opțiunea creează pentru beneficiarul ei doar un drept, nu și o obligație.

Odată expirată scadența, beneficiarul nu mai poate exercita drepturile conferite de opțiune, aceasta încetând [36]. În mod logic, este profitabil pentru beneficiarul unei opțiuni de cumpărare să-și exercite opțiunea atunci când prețul de exercitare al unei opțiuni având ca activ financiar un pachet de valori mobiliare, de exemplu, este mai mic decât prețul unui pachet identic de valori mobiliare identice pe piața pe care aceste valori se tranzacționează.

Invers, este profitabil pentru beneficiarul unei opțiuni de vânzare să-și exercite opțiunea atunci când prețul de exercitare al unei opțiuni având ca activ financiar un pachet de valori mobiliare, ca să păstrăm același exemplu, este mai mare decât prețul unui pachet identic de valori mobiliare identice pe piața pe care aceste valori se tranzacționează.

Pe lângă acești termeni, piața opțiunilor mai conține o variată gamă opțiunea emitentului dă dreptul la alți termeni de specialitate. Valoarea unei opțiuni o opțiunea emitentului dă dreptul la diferența dintre prețul de piață al activului suport sau financiar și prețul de exercițiu intrinsec value.

Pentru exemplificare, vom considera că activul suport este un pachet de valori mobiliare. În cazul în care prețul acțiunilor pe piața de capital este mai mic decât prețul de exercitare, o opțiune de cumpărare nu prezintă nici o valoare out of money și titularul ei o poate lăsa liniștit să expire fără a o exercita. De aceea, valoarea opțiunii, în acest caz, va fi 0.

opțiunea emitentului dă dreptul la

Aceeași valoare o are și o opțiune a cărei preț de exercitare este egal cu prețul de piață al acțiunilor at the money. Dacă titularul actual are nevoie de bani înainte de expirarea opțiunii, acesta o poate vinde unui terț. Arbitrajistul câștigă apoi din eventuala diferența dintre valoarea opțiunii încasată prin exercitare sau printr-un nou arbitraj. Operațiunea este deci una speculativă, în scopul obținerii unui profit ulterior.

Riscul asumat de arbitrajist constă în fluctuațiile pieții dintre data arbitrajului și data scadenței opțiunii cumpărate. Tranzacțiile cu derivative Legislația română prevede că tranzacțiile cu instrumente financiare derivate se efectuează pe piețele reglementate de ASF, conform Legii nr. Tranzacția se poate efectua în localul pieței sau în afara ei de exemplu, la intermediar [40]. Supravegherea și controlul tranzacțiilor efectuate cu instrumente financiare derivate se opțiunea emitentului dă dreptul la tot de către ASF.

În acest scop, instituția publică în speță este abilitată cu putere de autorizare, decizie, interdicție, intervenție, monitorizare, inspecție, anchetă și sancționare administrativă [41]. În cazul tranzacționării derivativelor, oricare din părțile unui contract futures, precum și beneficiarii contractelor cu opțiuni, își pot înstrăina înainte de scadența drepturile pe o astfel de piață, independent de activul suport sau financiar asupra căruia poartă contractele respective [42].

În cazul contractelor futures, având în vedere că sunt contracte cu executare amânată, cumpărătorul sau vânzătorul dintr-un asemenea contract pot fiecare să își înstrăineze dreptul de a cumpăra, respectiv de a vinde activul suport sau financiar ce face obiectul contractului. În cazul contractelor cu opțiuni, având în vedere că numai o parte este beneficiar al unui drept, numai aceasta este îndreptățită la înstrăinare.

Spre deosebire de piețele de capital, bursele de mărfuri sunt piețe de disponibil, adică locul unde se efectuează vânzări și cumpărări de mărfuri, precum și vânzări și cumpărări de titluri reprezentative ale mărfurilor.

Instrumentele financiare derivate nu fac obiect al tranzacționării pe o bursă de mărfuri, ci pe o piață financiară de capital.

Traducere "optiune de cumparare" în engleză

Altfel spus, pe burse de mărfuri demo robot de tranzacționare tranzacționează mărfuri, [43] iar pe piețele de capital reglementate instrumente financiare primare sau derivate, inclusiv produse sintetice [44].

Obiectul principal al unei societăți de bursă este opțiunea emitentului dă dreptul la piețelor organizate, potrivit legii [45]. Din punct de vedere istoric, dezvoltarea în timp a relațiilor comerciale a impus concentrarea acestora într-un spațiu determinat, prin comasarea în același loc a negustorilor, bancherilor, industriașilor, intermediarilor și a tuturor celor interesați de afaceri; dacă la început târgurile periodice îndeplineau această funcție, treptat locul lor a fost preluat de burse [46].

Coincidență sau nu, același semn — punga cu bani la borsa — era utilizat în orașele italiene Genova, Florența și Veneția pentru a indica locul unde se puteau schimba informații privind operațiunile comerciale sau se puteau încheia tranzacții în special cu valori. În respectivele orașe din nordul Italiei se negociau, încă din secolul al XIV-lea, titluri constatând împrumuturi ale statului.

Acest argument indică aceea că locul de naștere al primelor burse, ca spații unde se întâlneau bancherii, negustorii, agenții de schimb și curtierii pentru a încheia tranzacții în mod public, poate fi atribuit republicilor italiene [48]. Prima bursă, în înțelesul actual, se consideră cea înființată în anul în Anvers.

Acesteia i-au urmat curând și altele, în localități precum Lyon și ToulouseLondraParisBordeaux și Amsterdam